Cât de sublimă-i părtăşia
Învăluită-n curcubeu,
Când printre norii de suspine,
Ne luminează Dumnezeu!

Când Duhul Sfânt pe toţi ne-adună
La harul dulcei întâlniri,
Şi ne unește-n legătura
Mistuitoarei Lui iubiri!

Ce luminoasă-i părtăşia,
Pe faţa celor mântuiţi
Când Însuși Domnul ne vorbeşte
Şi noi Îl ascultăm smeriţi!

Când frate lângă frate simte
Parfumul slavei din Sion,
Şi untdelemnul se prelinge
Pe-odăjdiile lui Aaron.

Ce strălucită-i părtăşia —
Ca-n vremurile de apoi,
Cu pomul vieţii iar în floare,
Cu Domnul iarăşi printre noi!

Ce sfântă-i blânda adiere,
Când inimile le-am unit,
Ca între noi să nu mai fie,
Decât Hristos cel răstignit!