Răpirea!

Dragul meu cunoști tu oare
Glasul Celui ce-ntr-o zi
De pe nor cu mare slavă
Sus la cer te va răpi

Spune-mi dar, cum vei putea
Să te-nalți la cer tăcut
Dacă glasul Celui sfânt
Nicicând nu L-ai cunoscut

Glasul Bunului Păstor
Care te-a chemat mereu
Acum la sfârșit de veac
Va chema poporul Său

Nu vom lua-o înaintea
Celor morți, spune Cuvântul
Însă ne va ridica
La clipeală, ca și gândul

Între nori așteaptă Domnul
Care viața Lui și-a dat
Pentru oricine dorește
Pentru veci a fi salvat

Iată, vremea de pe urmă
Trâmbita Lui Dumnezeu
Va suna în patru zări
Adunând poporul Său

Pregătește-te dar, frate
Soră, . . toți care-ați făcut
Cu Isus Hristos aici
Pe pământ un legământ

Căci cu glasul de arhanghel
Domnul nostru va striga
Și vă coboarâ din ceruri
Mireasa de-Și va lua

Maranata! Domnul nostru vine!
Amin!