Biserica de astăzi.

Era o dată un mare Împarat
Ce a plecat într-o călătorie
Și a lăsat regina Sa
Unui valet de la Împaratie

Și a lăsat cu rang de lege
Cu ce să fie îmbracată
Ce hrană, și cuvânt ales să-i dea
Dar mai ales să fie respectată

A mers un timp cu bucurie
În legea aceia toți s-au încadrat
De la un timp credeau cu toți
Că-i timp pierdut și nu mai vine
După regină, Marele-Mpărat


Atuncea părăsită împărăteasa
Golită și săracă în cuvânt
Statea sărmana, prigonită
Într-un ungher,
căzută și lovită la pământ


Valetului i se făcuse silă
Și adună întreg soborul
Pecetluită soarta împărătesei
Așa încât, s-o placă tot poporul

O îmbrăcară-n haine strâmte
Vopsiră fata ei divină
Și ajunsese scumpă lor împărăteasa
Ca o cetate în ruine

Mergeau pe străzi în defilare
S-o vadă toți acei ce frământați
De poftele carnale și păcate
Se numeau atunci, creștini și frați

O! ce va face Împartul
Acelor slujitori nesăbuiți
Când va veni, îi va tăia in două
Și-n ghena neagră vor fi mistuiți.


Când va vedea împărăteasa
Batjocorită și lumească
Va arunca în focul veșnic pe acei
Ce-au fost aleși ca să o îngrijească. Amin!