De nu aș fi avut o țntă,
M-aș fi-ndreptat spre răzbunare,
Dar focul inimii și dorul,
De ceruri este mult mai mare.

De nu aș fi gustat iubirea,
Ce inima mi-a despietrit,
De ură și a ei mânie,
Aș fi-ntr-o clipă înghițit.

De nu aș fi privit spre viață,
În moarte eu aș fi sfârșit,
M-ar fi condus pe drum orbirea,
Lumina de n-aș fi primit.

De nu m-ar fi ținut de mână,
Al vieții mele Creator,
Aș fi hrănit azi de pierzarea,
Acelor care doar cobor.

De nu aș fi văzut limanul,
În larg de mare-aș rătăci,
Împins de valurile grele,
Spre unde viață nu va fi.

De nu m-ar ocroti iubirea,
Aș fi o țint-a celui rău,
Fără de zorii zilei care,
Începe doar cu. Dumnezeu.

De n-ar fi Domnul lângă mine,
Un singur eu aș rătăci,
Ar sta în față-mi veșnicia,
Cei fără El, pot doar pieri.

Cei fără El sunt doar un abur,
Praf de țărână dus de vânt,
O pasăre fără de aripi,
Purtată de-al plăcerii vânt.

De n-aș purta un nume mare,
N-aș moșteni Țara de sus,
În ea ajung cei care-n viață,
Sunt înrudiți doar cu Isus.

A lor e cerul, veșnicia,
Și tot ce El a pregătit,
Sub soarele ce va răsare,
Fără să aibă asfințit.
Amin