La crucea Ta se-adună azi,
Acei ce știu suspinul,
Cu-a lor amar la Tine vin,
Doar Tu le ești alinul.

Tu îi cunoști Isuse scump,
Doar Tu îi știi mai bine,
Tu fă-te Doamne a lor scut,
Un adăpost din Tine.

Aduc la cruce viața lor,
În lupta ce e mare,
Așteaptă îndurarea Ta,
Căci Tu ești îndurare.

Doar Tu le poți fi ajutor,
În vremurile grele,
Căci Tu pui soarele pe cer,
Și luna dintre stele.

Doar Tu cunoști trăirea lor,
Ascunsă ce-i de lume,
Tu ești Acel ce i-ai chemat,
Strigându-i pe-a lor nume.

Îngenuncheați stau la altar,
Cu mersul lor pe cale,
Ca Tu să-i scoți biruitori,
Din nesfârșita jale.

La crucea Ta se-adună azi,
Ca și la scăldătoare,
Așteaptă răbdători, umili,
A apei tulburare.

Așteaptă mâna să-ți întinzi,
Din slavile divine,
Ca să-i înalți Isuse scump,
La ceruri sus... cu Tine.

Doar Tu le știi o trud-a lor,
Atinge-i cu putere,
Sub jugul care-i dus cu-amar,
S-ajungă-n înviere.

S-ajungă-n clipa când de sus,
Veni-vei Tu odată,
Sa vadă revenirea Ta,
Urmașii Tăi, o, Tată.

Batjocoriți sunt azi de cei,
Ce nu știu ce-i iubirea,
De cei ce nu te-au cunoscut,
În ei e prigonirea.

Revino Mire Salvator,
Un rod supus te-așteaptă,
Ca să--l salvezi, să-l duci Tu sus,
În Țara-ndepărtată.

La crucea Ta stau adunați,
Urmașii Tăi pe cale,
Ei sunt acei ce-au înfruntat,
Al vieții lungi, reci vale.

Al plânsetului gust îl știu,
Și seceta pustie,
Căci mersul lor pe-acest pământ,
A fost spre veșnicie.

Apus de vremuri sunt acum,
Aproape ești Tu Doamne,
Nu știmu nici câte primăveri,
Mai vin, nici câte toamne.

Neobosit așteaptă jos,
La cruce-a Ta venire,
Te-așeaptă bucuroși să vii,
Isus... a lor iubire.
Amin