În inimă am urma Ta, te port cu mine-ntruna,
Chiar de-mi stă-n faț-un răsărit, sau prietenă mi-e luna.

Bătaia ei Tu o cunoști, e numai pentru Tine,
În visul meu nu ești absent, ești totul pentru mine.

Prin suflet pasul Tău îl simt, mi-aduce vindecare,
În rana care stă-n ascuns, în clipele amare.

Ființa Tu mi-ai cunoscut, ești pretutindeni Doamne,
Din vara fiecărei vieți, până în stinse toamne.

E liniște în drumul meu, când valea-i lung-adâncă,
În timpul ei ființa mea doar Ție ea îți cântă.

Vre-o teamă n-am, nici nu mă frâng, te simt mereu în vale,
Cu-a Ta tăcere mă-ntărești, să nu am mersu-agale.

Pășesc desculț pe mâna Ta, să nu-ți rănesc iubirea,
Ce s-a născut pe Golgota, s-aducă nemurirea.

Sărutul meu pe fruntea Ta, de sânge-acoperită,
E blând căci vreau durerea-ți grea, să o alin o clipă.

Eu singur nu-s, pășim în doi, la pieptul Tău mi-e calea,
Mâhnit nu vreau ca să te simt, amară e trădarea.

În doi mi-e drumul pe pământ, uniți doar din iubire,
Ca să te am e minunat, ce mare fericire.
Amin