A plecat astăzi iubirea, dintre oameni pe pământ,
Bate-n inimi goale vântul, goana nu-i după cuvânt,
Se aleargă după lucruri, ce sunt doar deșertăciuni,
Răutatea stă în frunte, oamenii... nu mai sunt buni.

E departe bunătatea, este dincolo de zări,
Omul pace nu găsește, poposește în plăceri,
Căci în fața lui nu-i cerul, este lumea ce e rea,
Stă în fața lui păcatul, drumul către moartea grea.

A plecat sinceritatea, locul ei astăzi l-a luat,
O minciună ce aduce doar plăcere de păcat,
O fățărnicie vie, e adusă azi de ea,
Mai ușoară este calea, celui ce-i în haina sa.

E departe fapta bună, care nu e trâmbițată,
Văduva dar și orfanul, este de creștin uitată,
Bârfa-i dulcele pe buze, care este azi sorbit,
Căci Cuvântul este astăzi, de mai mulți... nesocotit.

A plecat astăzi și mila, lacrimi sfinte nu mai sunt,
A plecat și mijlocirea, nu mai este pe pământ,
Lupta ei ce este mare, lepădată ea a fost,
Pribegesc prin lumea-ntreagă, sufletele fără rost.

Încurcate căi străine, se arată mai mereu,
Amăgirea stă în frunte, nu mai stă El... Dumnezeu,
Vremea este cea din urmă, vine Domnul în curând,
Se-mplinește azi scriptura, se-mplinește-al Său Cuvânt.
Amin