O taină mare-i suferința,
În ea se-ascunde un divin,
Fior al prelucrării sfinte,
Simțit de cel ce e creștin.

În ea se simte biruința,
Ce stinge focul arzător,
În suferință este-avântul,
Spre ceruri plin de-al vieții zbor.

O taină mare e durerea,
În rugă lupta când e grea,
Dar este urma ce-a lăsat-o,
Isus... azi sa pășim pe ea.

Să nu oprim din alergare,
Sub cerul plin de stele mii,
Chiar de durerea este mare,
Ea loc nu are-n veșnicii.

O taină-i lacrima vărsată,
Ascunde bucurii de sus,
În ele este mângâierea,
Lăsată ce-i doar de Isus.

În ea-i lumina ce străluce,
În ea prezent e Dumnezeu,
O, ce frumos când te-nsoțește,
Un har ceresc în plânsul tău.

În strigăt viu e taina mare,
Se-ascunde biruința Sa,
În el se-ascunde izbăvirea,
Din inimă de-l va striga.

El trece norii de aramă,
Ajunge în albastre zări,
Străbate vremurile grele,
În urmă lasă-ntinse mări.

O taină-i viața ce-i cu Domnul,
Se-ascunde veșnicia-n ea,
În ea e viața fără moarte,
Nici un apus nu poate-avea.

În ea e veșnic primăvară,
E locul unde-i doar frumos,
Împodobită-i veșnicia,
Cu frumusețea lui Hristos.
Amin