Sub pașii Golgota ce calcă,
E suferință și dureri,
Ce naște piatra nestemată,
Spălată ce-i de val din mări.

Se naște-o vie mărturie,
Ce-l proslăvește pe Hristos,
Trăită-i viața-n sfințenie,
De sufletul evlavios.

Sub ochii plânși e bucuria,
Ce o-ntâlnesc acei creștini,
Ce-au înțeles că mântuirea,
E numai pentru pelerini.

Pe buze cântecul nu seacă,
El trece dincolo de nori,
Cântarea-i pentru Împăratul,
De el au teamă ape... nori.

Sub pietre multe e iubirea,
Iertare care poate da,
Ea strălucește ca un soare,
Pe fața celui încercat.

În inimă e bucurie,
Căci este-n ea doar Dumnezeu,
Ea bate numai pentru ceruri,
Iubind cu foc aprins mereu.

În lacrimi multe sunt suspine,
Ce-apleacă sufletul frumos,
Lui Dumnezeu să se închine,
El este suflet glorios.

Condus la malul suferinței,
Este de harul cel de sus,
La cârma vieții lui stă Domnul,
E rodul jertfei lui Isus.

Cu pași vioi înaintează,
Acei iubirea ce-au găsit,
Acei pecetluiți cu Duhul,
Acei iertare ce-au primit.

În graba lor spre cele sfinte,
Este lucrarea Celui sfânt,
Căci mâna Domnului coboară,
Unde-i sfințire pe pământ.
Amin