Fără cruce nu-i cunună,
Fără spini nu este zbor,
Fără lacrimi de căință,
Sunt acei care cobor,
Fără strigăte de jale,
Vre-un răspuns nu va veni,
Cerul poate să deschidă,
Glasul ce nu v-ațipi,

Fără plâns nu-i bucurie,
Niciodată nu va fi,
Fără luptă-n rugăciune,
Soare nu va răsări,
Noaptea va fi lungă, rece,
Făr-al greului apus,
Dacă-n fața alergării,
Nu e urma lui Isus.

Fără de suspin în noapte,
Răsplatire nu va fi,
Fără faptele ce-s bune,
Sunt acei ce vor muri,
Fără încercări în viață,
Viața-i fără de Hristos,
Este fără țintă cerul,
Este fără de folos.

Fără marea tulburată,
Este-ntruna doar adânc,
Fără stâncă e cădere,
Ca o frunză ce-i prin vânt,
Fără inima zdrobită,
Nici sfințire nu va fi,
Nici trăirea ce-i curată,
Cel rău nu poate trăi.

Fără de căință... viață,
Veșnică... nu poate fi,
Veșnicia este Țara,
Unde pot a locui,
Cel care știe durerea,
Dar și suferința grea,
Căci acolo sus la masă,
Stă Acel ce o-ndura.

Fără Dumnezeu nu-i cale,
Unde-i El... nu e ușor,
Unde nu-i... e numai valea,
Celor care doar cobor,
Cei ai Săi au aripi sfinte,
Zboară și în timpul greu,
Căci ei sunt purtați de brațul,
Cel străpuns, de Dumnezeu.
Amin