Dă-mi Doamne Duhul Tău când vine,
Iar încercarea și e grea,
Să beau din ape cristaline,
Sa am în ea puterea Ta.

Dă-mi soarele în miez de noapte,
Să văd doar urma ce-ai lăsat,
Să nu ascult de-al nopții șoapte,
Ci doar de glasul Tău curat.

Dă-mi Doamne doar înviorare,
Să pot să urc vreau bucuros,
Să simt fior de alinare,
Din glasul Tău blând și duios.

Când marea-și tulbură adâncul,
Să nu mă clatin... mult aș vrea,
În largul ei când bate vântul,
Să mă scufund nu vreau în ea.

Dă-mi Doamne din credința vie,
Să am speranță zi de zi,
Și să privesc spre clipa-n care,
Pe Tine eu te-oi întâlni.

Să văd aș vrea mult revenirea,
Pe nor din slavă scump Isus,
Să ne-nălțăm în zborul care,
Spre vremi în care lacrimi nu-s.

Dă-mi bucuria mântuirii,
Nu vreau o clipă ca să fiu,
Învins de întristarea care,
Își are loc doar în pustiu.

Mă fericește numai harul,
Mi-e hrană doar al Tău cuvânt,
Revarsă-l peste mine Doamne,
Ca să te am mereu în gând.
Amin