Mă leagănă iubirea, în zborul după stele, să trec de munți și ape, de vremurile grele.

Mă duce la izvoare, setos să nu mai fiu, e viață ea... iubirea, e rouă în pustiu.

Mă leagănă în noapte, în somnul meu adânc, îmi șterge mii de lacrimi, mereu doar ei să-i cânt.

Pe raza strălucită, condus sunt azi de ea, căci soarele-i iubirea, fierbinte-o pot avea.

În mine-aprinde focul, ce nu poate fi stins, aprins îl ține cerul, să nu pot fi învins,

E dragostea ce n-are, vre-o dată un sfârșit, cuprinde tot ce are, al vieții infinit.

Mă leagănă prin vremuri, de încercări ce vin, mă trece de amarul, ce-l are un suspin.

E dragostea fierbinte, ce-i plină de un dor, am aripi nevăzute, prin ea spre ceruri zbor.

Mă leagănă și vântul, pe adierea sa, o clipă el nu poate, opri ființa mea.

Puterea-n mine crește, iubesc adânc mereu, în inima-mi aprinsă, e numai Dumnezeu.
Amin