Pasul pe cărarea dreaptă, să-l avem aici mereu,
Temelia-n adevărul cel lăsat de Dumnezeu.

Să umblăm după scriptură, după cum ne-a fost lăsat,
Cu o viață doar curată, s-avem cugetul curat.

Să avem mereu trăirea, după voia lui Isus,
Doar pe stâncă în picioare, cu privirile în sus.

Fără de fățărnicie, fără de vre-o răzvrătire,
Domnul nu e răutate, Dumnezeu... este iubire.

Să pășim pe urma care, ura loc nu-și poate-avea,
Este urma cea lăsat-o, pentru noi când El urca.

Este urma suferinței, plină doar de bucurie,
Este singura ce-ajunge, în a Sa Împărăție.

Să se vadă-n noi sfințirea, cum în Domnul să văzut,
Sus pe crucea suferinței, să ne fie astăzi scut.

Când pământul sub picioare, al Său sânge îl sorbea,
Când pe cruce-n chinuri grele, mântuire aducea.

Să umblam în curăție, ne învață din cuvânt,
Iar cuvântul este harul, coborât prin Duhul sfânt.

Să avem toți ascultare, mult o place Dumnezeu,
S-ascultăm întotdeauna, numai de cuvântul Său.

Să avem o strălucire, să se vadă-n noi Isus,
Să fim o lumină vie, și în ziuă și-n apus.

Căci în noi nu este omul, este viața... Dumnezeu,
E iubirea, veșnicia, căci ne-a dat El Duhul Său.

Să fim drepți pe calea-ngustă, pe-a-l ei mijloc să pășim,
Nu putem pe ea vre-o dată, orice-ar fi... să rătăcim.

Ne va însoți lumina, cerului... să-naintăm,
În călătoria vieții, lângă Domnul dacă stăm.

Lângă El... nu e minciună, lângă El... mereu va fi,
Adevărul ce aduce, cercetare zi de zi.

Este-o ușă a credinței, să intrăm cu toți pe ea,
Adevărul este calea, catre-Mparăția Sa.
Amin