Ca să biruieși furtuna, trebuie să lupți mereu,
Luptătorii sunt ostașii, înzestrați de Dumnezeu.

El e Cel care furtunii, poate-oricând a-i porunci,
Ea în loc să se oprească, lupta tu a birui.

Ca să biruiești și marea, tulburat-adeseori,
Gândul... dar și-a ta privire, să le ai de după nori.

Cel ce-a potolit furtuna, El și mării ar putea,
Să îi spună să-și înghită, valurile de pe ea.

Ca să buruiești ispita, să privești mereu în sus,
Căci ieșirea din ispită-i pregătită de Isus.

Pe-al Său braț mereu puternic, peste tot te va purta,
Dacă pasul tău în viață, pe-a Sa urmă va călca.

Ca să fii iertat de Domnul, iartă cum El te-a iertat,
Neiertarea-i către moarte, neiertatea e păcat.

Ura-i pata de pe haină, de o-mbraci tu nu vei fi,
Înălțat la cer în clipa, când pe nor va reveni.

Ca să biruiesti pe cale, stai doar lângă Dumnezeu,
Dumnezeu e alinare, e cu tine El mereu.

Inima cu foc să-ți bată, pentru Țara cea de sus,
Plină de iubirea sfântă, și de dorul lui Isus.
Amin