Al vieții har ne dăruise, prin jertfa sfântă ce-a adus,
El nu și-a măsurat iubirea, mereu urca tăcut... supus.

Al dragostei mireasmă vie, doar pentru noi El aducea,
Sa ne îmbrace în iubire, și în neprihănirea Sa.

Pe raze vii, fierbinți de soare, a coborât fiorul sfânt,
Să-naintăm în alergare, iar alergarea doar un cânt.

Și-antins o mână să ne fie, azi zborul liber și frumos,
Ne-a înzestrat cu fericire, răbdând calvarul... El... Hristos.

Frumosul vis îl împlinește, în el mereu un răsărit,
Ne-mbracă în podoaba sfântă, nădejdea lui ne-a-mpodobit.

Ne dă mereu o strălucire, speranța vie că-ntr-o zi,
De slavă zarea se va umple, pe Domnu-n față-l vom privi.

Al vieții rost ne-a pus în față, iar ținta lui este Isus,
În el urcarea-i glorioasă, nici harul viu nu stă ascuns.

Ne umple inima cu soare, s-avem lumină-n vremi ce vin,
Care vestesc sfârșit de cale,
Vestirea lor aduc suspin.

Ne-nveselește revenirea, care va fi ea în curând,
Venirea ei ne dă culoare, suntem sfințiți pe-acest pământ.

Lucrarea-i pentru Împăratul, în viață noastră ce-a pornit,
În noi să bată veșnicia, și-aici... și-acolo-n infinit.
Amin