N-ai chemat la mantuire, când pe cruce ai urcat,
Sângele pe ea ce curse, de păcate ne-a spălat.

Prin neprihănirea-ți sfântă, suntem astăzi fiii Tăi,
Ne-ai iertat, ne-ai scos din rândul, celor rătăciți și răi

Ne-ai chemat să ne dai viață, bucurie să ne dai,
Când sub greul crucii noastre, doar umil... tăcut stăteai.

Ai urcat cu ea Golgota, dragostea-ți ți-am cunoscut,
Printre lacrimi și durere, ne-aduceai un început.

Ne-ai salvat de la robie, liberi să putem zbura,
Către Patria cerească, căre-Mpărăția Ta.

S-avem parte azi de harul, jertfa Ta ce la adus,
Când tăcut urcai calvarul, care viață ne-a adus.

Ne-ai chemat din pribegie, s-avem rost pe-acest pământ,
Să fim grei, să nu fim frunza, fluturată de un vânt.

S-avem rost până la capăt, cu o țintă... cu un țel,
Pe cărarea ce-a lasat-o, Mirele Emanuel.
Amin