Fii un om mereu în viață,
Pentru alții ajutor,
Cum a fost și pentru tine,
Cerul... nesecat izvor.

Fii acel care ridică,
Suflete... nu dărâma,
Ca să te cunoască Domnul,
Când de-aici tu vei pleca.

Fii un om... căci omenia,
E lucrarea de-nceput,
Nu poți fi creștin vre-o dată,
Omenia de-ai pierdut.

Nu poți fi spre veșnicie,
Dacă om nu poți a fi,
Cerul este pentru cine,
Poate-n viaț-a se smeri.

O smerenie e haina,
Ce o poate îmbraca,
Cel care un nume mare,
Cel de om... îl va purta.

Nu-i silit să facă bine,
Omul bun pe-acest pământ,
Are chipul celui veșnic,
Omul bun... e ca un Sfânt.

Fii un om care oferă,
Ajutorul său îndat,
Cei din jur în tin' să-L vadă,
Pe Isus cu-adevărat.

Ei să-L vadă pe Hristosul,
De putere plin și viu,
Apa vie izvorâtă,
Pentru tine în pustiu.

Fii un om care iubește,
Bun ca Domnul și milos,
Care las-o urmă albă,
Cum lăsa cândva Hristos.

Fără teamă, fără grijă,
Credincios lui Dumnezeu,
Cum a fost El pân-la capăt,
Când urca iubind mereu.
Amin