Eu nu te-ntreb Isuse, când Tu vei reveni,
Eu nu te-ntreb când clipa, durerii... va sfârși.

Nu-ntreb când suferința, pe-adânc va dispărea,
Nici când pustiul vieții, în față nu-mi va sta.

Eu nu te-ntreb când ploaia, din norii ce s-au strâns,
Se va opri odată, mi-aduce-amarul plâns.

Mi-aduce deznădejde, dar nu voi întreba,
De ce prin vale-adâncă, mă trece-adesea ea.

Eu nu te-ntreb de ziua, când se va termina,
O cale de suspine, întinsă-n fața mea.

Îți cer un singur lucru, putere ca să-mi dai,
Și-n orice-mprejurare, cu mine Tu să stai.

De vor veni șuvoaie, de lacrimi... Tu să-mi fii,
O dulce alinare, ca dragostea dintâi.

De lungă va fi noaptea, nu-ți cer să o oprești,
Îți cer să-mi fii lumina, spre slăvile cerești.

De va veni iar vântul, nu-ți cer vântu-a opri,
O ancoră în viață, îți cer mereu a-mi fi.

În Tine temelia, s-o am aș vrea mereu,
Când grea-mi va fi povara, când drumu-mi va fi greu.

O cale cu petale, nu-ți cer ca Tu să-mi faci,
Ci vreau când eu spre ceruri, privesc... Tu să nu taci.

Să fim în toate una, atât eu îmi doresc,
Nu-ti cer decât eu voia-ți, mereu s-o împlinesc.
Amin