În ceasul sfânt de rugăciune,
Sub razele de luna plină,
Înalță glasul tău în rugă,
Să simți cum Duhul te alină.

În lacrimi fruntea aplecată,
S-o ai mereu în drumul tău,
Căci lacrimile suferinței,
Plăcute sunt lui Dumnezeu.

Învăluit de mii de șoapte,
Prin Ghetsimani de vei trecea,
Să ai privirea înspre cruce,
Vei birui privind spre ea.

Vei birui orice-ncercare,
În rugăciune de vei sta,
Întreg paharu-amărăciunii,
Tăcut pe-o piatră de-l vei bea.

În ceasul cercetării tale,
Fii treaz să simți fiorul sfânt,
Dezleagă lanțurile morții,
Să zbori tu liber pe pământ.

El leagă rănile-ntr-o clipă,
Să poți ușor înainta,
El dă putere celui care,
Se-ncrede în puterea Sa.

La ușa vieții deznădejdea,
De va bătea... rămâi tăcut,
Să nu-i deschizi... să crezi întruna,
Că Domnu-ți este-n toate scut.

Credința-i calea către ceruri,
Din toate te va izbăvi,
Doar crede ca să-i vezi puterea,
Credința te va mântui.
Amin