Nu tăia pe drum din cruce,
Jos tu nu o așeza,
Du-o cum Isus odată,
Pe nedrept El o ducea.

Fără de vre-o îndoială,
Să o duci zâmbind mereu,
Sub cea mai greoaie cruce-i,
Mâna cea de Dumnezeu.

De vei fi lovit cu pietre,
Care uneori prea dor,
Să întorci cu fapta bună,
Ca să ai spre cer un zbor.

Căci acel ce se răzbună,
Va fi aspru judecat,
Cel ce judecă e Unul,
El e marele-Mpărat.

Nu ciopli din suferință,
Cea mai grea va curăți,
De pe tine toată zgura,
Vasul pentru-a-ți străluci.

Focul de se va aprinde,
Ia-l cu tine pe Isus,
De-a cuptorului furie,
Nu vei fi în el atins.

Urcă dealul sub ocară,
În tăcere suspinând,
Fii umil în alergare,
Domnului mereu cântând.

În smerenie ființa,
Tu să o îmbraci mereu,
Să nu o dezbraci o clipă,
Orișicât ți-ar fi de greu.

Lacrimile de-ți vor curge,
Nu le șterge căci vor fi,
Pietre scumpe pe cunună,
Când în ceruri vei păși.

Mergi pe urma ce-a lăsat-o,
Suferința lui Isus,
Să o rabzi până la capăt,
Este calea până sus.
Amin