Cu neputință e ca-n drumul
Spre patria cea minunată
Să nu-mi pătez haina de nuntă,
Căci trec prin lumea întinată.

A lumii vale e murdară
Iar Calea trece chiar prin ea;
Încă nu am aripi de slavă
Ca peste glod să pot zbura! . .

De-aceea-Ți cer prin rugăciune
Să-mi speli, Doamne, haina pătată;
Apoi, prin sângele salvării,
Să mă sfințești încă o dată!

Căci nu sunt un fiu al pierzării,
Și nici un fiu al rătăcirii
Ci sunt un fiu al moștenirii
În Canaanul fericirii!

Sfințește-mă încă o dată,
Aceasta-i rugăciunea mea,
Ca-n clipa când va bate ceasul
Să pot intra în slava Ta!