Dintr-un şirag de vremuri pierdute-n depărtare,
Rămase prin ceasloave şi cronici milenare,
Citim de regi cu faimă ce fapta și-au înscris
Cu sabia de spaimă şi pumnul lor închis.

Căci patima nebună ce le fierbea în minte,
I-a-mpins pe înălţime să meargă înainte,
Să cucerească lumea, popor după popor,
Să se aşeze-n jilţul atotstăpânitor.

Şi le-a rămas în cronici isprava lor nebună,
În câte-un rând, pierdută ca pleava în furtună,
Şi tot regatul mare pe care l-au clădit,
O umbră-ndepărtată, un vis nelegiuit.

Dar este-o-mpărăţie de slavă şi lumină
Ce umple universul cu pacea ei deplină;
O mie cad la stânga, la dreapta zeci de mii,
Dar ea rămâne tare şi-n veci va dăinui!

Isus e Împăratul, şi-ntreaga Lui oştire
Se-ntinde peste veacuri, cuprinde-ntreaga fire;
Aduce înfrăţirea în locul urii seci,
Şi-n locul disperării aduce pacea-n veci.

Împărăţia lumii se macină și piere
În pofta de rugină, în zgura de putere;
Dar Sfânta-mpărăţie a Domnului Isus
Îşi desfăşoară steagul mai sus, mereu mai sus!