Când a venit Isus la noi,
Eram cu toţi în ceartă,
Ne duşmăneam şi ne loveam
Şi casa era spartă.

Dar S-a apropiat domol
Cu faţa-I de lumină,
Să frângă inimile tari,
Şi Pâinea de la Cină.

În palmele Lui am văzut
Ce-n alte palme nu e:
Un tremur dureros, adânc,
Şi semnele de cuie.

Și m-am mirat că vrea să stea
Cu noi ca altădată,
Când de fapt noi i-am împletit
Cununa blestemată.

Tot noi i-am bătut cuiele
În mâini şi la picioare,
Iar El venea ca să ne dea
Iubirea iertătoare.

Când a rupt Pâinea, toţi plângeam
În sfântă agonie;
Şi-n casă era freamăt nou
De har şi de frăţie...