O, Duhule Mângăietor
Al celor fără mângăiere!
Speranţa celor care mor,
În lanţuri şi durere!

O, Duhule de îndurări
Și trâmbiţe de dezrobire,
A celor scoşi cu-mbrăţişări,
Din văi de pătimire!

Eşti Dumnezeul celor mici,
Al celor slabi şi fără faimă,
Pe care-n slava Ta-i ridici
Din negură şi spaimă.

Eşti Focul sfânt de pe altar,
Eşti Adierea ce suspină,
Eşti Porumbelul plin de har,
Eşti Norul de lumină!

O, Duhule, să fii slăvit
De sfinţii care n-au renume,
De robii care-au amuţit,
Bătuţi, uitaţi de lume!