Când ajungi pe culmea-ngustă
A suspinului timid,
Peste dealul suferinţei,
Peste-al lacrimilor zid,

Se deschide-o lume nouă,
Când durerile dispar:
Eşti în locul unde Domnul
Îţi dă stările de har.

Eşti bătut, dar nu mai suferi,
Eşti trântit, dar nu mai plângi,
Eşti scuipat, dar nu te doare,
Eşti zdrobit, dar nu te frângi.

Din tărâmul crucii duse
Cu oftatul dureros,
Te trezeşti lângă hotarul
Fericirii cu Hristos.

Atunci nu mai simţi durerea,
Nici povara cea mai grea;
Vezi doar faţa şi lumina
Lui Hristos 'naintea ta.