Mă-ntreabă astăzi nepoţica,
Zâmbind cu faţa ei vioaie:
— Ce-ai scris, că nu-nţeleg nimica,
Bunicule, aici pe foaie?

— Păi, uite-aici un EM, - ia seama -
Şi-un A, alt EM, şi-un A, scris mare,
Şi le citeşti legate MA-MA...
Iar ea se uită cu mirare;

Şi dă din cap că nu-nţelege,
Că n-a-nvăţat tot alfabetul;
Şi-o iau de-oparte ca să lege
Silabele mai cu încetul.

La fel e Dumnezeu cu mine:
Când nu mai știu în Sfânta Carte,
Să leg silabele divine...
Mă ia Hristos cu El de-oparte.