O, Dumnezeul bogăției
Și-al ploilor târzii de har,
Doar pașii Tăi varsă belșugul,
Și toate ni le dai în dar.

Te rugăm, iartă-ne păcatul:
Azi nu ne mai gândim cu dor
Să-Ţi mulţumim că Tu eşti Sfântul,
Milos—Atoatedătător.

Ne dai belşug de îndurare,
Ca-n Oaza păcii la Elim,
Şi-aştepţi ca să venim să-Ți spunem,
Atâta doar, un „Mulţumim!”

Te uiţi la noi cum rupem pâinea,
Şi bem din apa de izvor,
Dar nu-Ți aducem mulţumire
Că eşti Atoatedătător.

Cât e de larg şi mare cerul,
Din infinit în infinit,
E şi măsura bogăției
Ce-o dai acelui preaiubit.

Dar iartă-ne că vedem sacii
Şi grâul, pâinea la cuptor,
Însă nu Te vedem pe Tine,
Slăvit—Atoatedătător.

Ce daruri scumpe şi frumoase,
Din Cerul Tău mereu ne dai!
Şi nu se-ntâmplă niciodată
Când cerem, să ne spui că n-ai.

Iar noi, vai, umbre călătoare,
După ce ne-am hrănit de zor,
Nici nu ne mai gândim la Tine,
Preabun - Atoatedătător.

Şi Tu mai ţii deschisă mâna?
Ba încă torni daruri cereşti,
Chiar peste cei care Te scuipă;
Şi ne arăţi CE MARE EŞTI!