Ce-ar fi putut mai mult să facă
Stăpânul lumii, Creator,
Decât a şi făcut când Isus,
S-a dat ca Miel ispăşitor?

Ce-ar fi putut mai mult să fie
Cel ce e fără de-nceput
Decât să ni se dea pe Sine
Când trup Cuvântul S-a făcut?

Ce-ar fi putut mai mult să spună,
În grai de sfânt şi de profet,
Decât atunci când El, Stăpânul,
A fost tâmplar la Nazaret?

Ce-ar fi putut mai mult să-arate,
Al slavei mare Împărat,
Decât atunci când, frângând pâinea,
Iubirea Lui ne-a arătat?

Ce-ar fi putut mai mult să deie
Iehova, Domnul Savaot,
Decât atunci când la Golgota
S-a dat ca ardere de tot?

Ce-ar fi putut să pregătească,
Mai bun, mai trainic, mai sublim
Decât o Ţară fără lacrimi,
Un Cer şi-un Nou Ierusalim?