Nu trece orb pe lângă cel ce cade,
Căci fiecare umăr, cândva, s-a frânt;
Și mâna care azi spre el se-ntinde
Va fi, într-o altă zi, sprijinul tău sfânt.

Nu-ți înălța mândria peste oameni,
Căci vântul schimbă tot ce pare sus;
Și cel pe care-l vezi abia pe drumuri
Poate să-ți fie mâine chiar Isus.

Nu râde de cel slab și fără arme,
Nu știi ce luptă duce-n al său piept;
Să fii puternic nu e să-l dobori pe altul,
Ci să-l ridici, ca omul cel drept.

Ascultă vorba care vine frântă,
Și nu lăsa tristețea să rămână;
Un gând rostit cu suflet și lumină
Poate schimba o viață împreună.

Fii blând cu toți, cu ochii plini de pace,
Plantează bunătate unde vei trece
Și-n jurul tău va înflori mereu frumos,
Căci fapta bună lasă-n lume un adăpost.

Nu judeca în grabă-aparențele,
Căci fiecare are un trecut;
Unele inimi tac sub multe lacrimi,
Altele zâmbesc doar fiindcă-au căzut.

Și nu uita: când dăruiești un zâmbet,
Și când împarți curajul tău cu alții,
Primești în schimb mai mult decât ai dat
Căci omul bun n-ajunge niciodată singur.

Rămâi, oricât ai crește, om cu toții,
Și nu lăsa mândria să te frângă;
Căci viața scrie clar pe filele ei
Că doar iubirea reușește să învingă.

Amin