Aș vrea, Isus, să nu mai plâng,
Să-ți simt lumina-n fiecare gând.
Să-mi iei de pe umeri greutatea zilei,
Și-n inima mea să pornești a ta taină.

Să-mi faci ochii senini, ca cerul de primăvară,
Să înving frica care mă apasă seară de seară.
Să-mi aduci pace în nopțile pustii,
Și să-mi umpli sufletul cu bucurii vii.

Aș vrea, Isus, să nu mai plâng,
Să cred că fiecare drum are un rost și un cânt.
Să te simt aproape, chiar și-n tăcere,
Să-mi ridici inima, să-i dai aripi de împlinire.

Să-mi netezești drumul plin de încercări,
Să mă ții de mână printre cărări întunecate.
Să-mi aduci speranță când ochii-mi plâng,
Și să-mi înalți sufletul din negrele valuri ale fricii.

Aș vrea, Isus, să simt iubirea ta,
Ca o rază blândă ce mângâie și vindecă.
Să transformi lacrimile în zâmbete curate,
Și să-mi aduci pace, chiar și printre furtuni.

Să-mi șoptești tainic că nu sunt singur,
Că fiecare durere are un rost ascuns.
Să-mi arăți lumina chiar și-n cea mai grea noapte,
Și să-mi umpli inima cu a Ta blândă mângâiere.

Să-mi dai puterea să iert și să zâmbesc,
Să văd frumusețea chiar când ploaia cade.
Să cred că iubirea Ta e mai mare decât orice,
Și că prin Tine inima nu va fi niciodată pustie.

Aș vrea, Isus, să nu mai plâng,
Să simt harul Tău în fiecare pas.
Să-mi înalți gândurile către cer senin,
Și să mă înveți să iubesc fără sfârșit.

Amin