Pune frâu...

Autor: Valentin Popovici | Album: Tămâie, Smirnă și Aloe | Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 15/09/2025

Referințe

Iacov 3:5-18

Iacov 3:5 Tot aşa şi limba este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!
Iacov 3:6 Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este acela dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
Iacov 3:7 Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc,
Iacov 3:8 dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.
Iacov 3:9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Iacov 3:10 Din aceeaşi gură ies şi binecuvântarea, şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
Iacov 3:11 Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce, şi apă amară?
Iacov 3:12 Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
Iacov 3:13 Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!
Iacov 3:14 Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
Iacov 3:15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.
Iacov 3:15 Greceşte: sufletească.
Iacov 3:16 Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
Iacov 3:17 Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.
Iacov 3:18 Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.

Pune frâu vorbirii tale
Când mâniile te pasc,
Căci în vorbele-pumnale
Duşmăniile se nasc.

Muşcă-ţi limba, calcă-ţi firea,
Decât să vorbeşti urât;
Fă-te că n-auzi jignirea,
Dar opreşte-ţi vorba-n gât.

Limba, ca focul gheenei,
Nu se poate înfrâna;
Cum nici urletul hienei,
Nimeni nu-l poate schimba.

Roata vieții, scrie-n Carte,
Se aprinde ca un vrej,
Când cuvinte necurate
Se revarsă din gâtlej.

Şi mulţi oameni cumsecade
Vrednicia şi-au pierdut,
Când în ropot şi tirade,
Au spus iute ce n-au vrut.

Tu, din inima-ţi rănită,
Fă să iasă râu curat:
O şoptire limpezită,
Pentru sufletu-nsetat.

Lasă frâul limbii tale
Să-l ia-n mână Duhul Sfânt,
Căci atunci lumini regale
Vor fi în al tău cuvânt.