Pune frâu vorbirii tale
Când mâniile te pasc,
Căci în vorbele-pumnale
Duşmăniile se nasc.

Muşcă-ţi limba, calcă-ţi firea,
Decât să vorbeşti urât;
Fă-te că n-auzi jignirea,
Dar opreşte-ţi vorba-n gât.

Limba, ca focul gheenei,
Nu se poate înfrâna;
Cum nici urletul hienei,
Nimeni nu-l poate schimba.

Roata vieții, scrie-n Carte,
Se aprinde ca un vrej,
Când cuvinte necurate
Se revarsă din gâtlej.

Şi mulţi oameni cumsecade
Vrednicia şi-au pierdut,
Când în ropot şi tirade,
Au spus iute ce n-au vrut.

Tu, din inima-ţi rănită,
Fă să iasă râu curat:
O şoptire limpezită,
Pentru sufletu-nsetat.

Lasă frâul limbii tale
Să-l ia-n mână Duhul Sfânt,
Căci atunci lumini regale
Vor fi în al tău cuvânt.