NU MĂ LĂSA, ISUS

Nu mă lăsa, Isus, te rog, să uit vreodată
De harul Tău bogat și dragostea de Tată.
Nu mă lăsa pe drum vreodată să pășesc
Fără ca-n rugăciune, cu Tine să vorbesc.

Să nu alerg grăbit, ci să mă plec în taină;
Să nu privesc cu drag spre lume și-a ei faimă;
Ci ținta mea să fie mereu spre cerul Tău
Cu Tine, vreau, Isus, să merg în drumul meu.

Să nu-mi îndrept pașii spre locuri pustiite,
Unde Tu nu ești, în beznă, zăcăminte;
Ci să Te caut, Doamne, cu inima curată,
Și să mă las, prin har, pe calea Ta purtată.

Căci nicăieri în lume nu este casa mea;
Eu sunt doar călător, spre Rai, spre slava Ta.
Aici sunt lacrimi multe și doruri de purtat,
Însă mâna Ta mereu m-a mângâiat.

Și ce-mi doresc fierbinte, acum, Isuse, scump,
E să Te urmez, de lume să mă rup.
Să nu fie nimic mai drag inimii mele
Decât al meu Sfânt Soare ce-i dincolo de stele.

Pe Tine vreau, Isus, să Te ascult mereu,
Căci doar Tu m-ai iubit, chiar și în ceasul greu.
Brațele părintești mereu m-au ocrotit
Și m-au purtat adesea când eram istovit.

Isus… ce nume sfânt! Tu aduci bucurie,
Îmi ștergi lacrima pe care nimeni nu o știe.
Tu ești comoara mea, ești sfântă moștenire
Prin Tine azi trăiesc; mi-ai adus mântuire.




✒️ Cami Sesărman