Puntea spre cer

Ma tot întreb, Isus, cum e în cerul Tău,
Acolo unde Tu domnești în har mereu.
Ce n-aș da eu pentru o clipă doar,
Să pot păși pe-al cerului hotar…

Să simt cum vântul veșniciei suflă lin,
Cum cade orice teamă, orice chin.
Să văd lumina Ta cum mă-nfășoară,
Povara mea treptat, devine mai ușoară

Să simt că sunt acasă-n brațul Tău,
Fără trecut, dureri, din partea celui rău.
Să știu că tot ce-a fost s-a risipit,
Și-n fața Ta rămân doar… fericit.

Să te privesc, Isus, și să Îți spun
Cât Te iubesc, și cât ești Tu de bun
Cum m-ai purtat mereu prin har divin
Si m-ai păzit de greutăți si chin

Să îmi așez tâmpla pe al Tău piept
Și mângâierea Ta sa o aștept
Să îți ascult inima bătând lin
Să uit de lacrimi, referință, chin

Acolo e Acasă pentru mine
Unde esti Tu, iubirea ce mă ține
Acolo mi-e nădejdea, comoara cea de vis
Mai sus de stele, sus in Paradis

Dar până-atunci, Isus, Te caut iar,
Pe drumul strâmt, sub cerul plin de har.
Și dorul meu de Tine, ne-ncetat,
E puntea către cerul minunat.