Tu ești țesut din har și lumină,
Nu din rușine sau din păcat,
Ești rodul unei iubiri divine,
Pe cruce, cu sânge răscumpărat.

Tu nu ești vina ce te doboară,
Nici vorba dură ce te-a rănit,
Ci ești comoara ce zi de zi zboară
Spre cerul de pace făgăduit.

Când te privești în oglinda lumii,
Și vezi doar umbre și slăbiciuni,
Amintește-ți de glasul din inimi
Ce spune: „Ești fiu de-al Meu, nu minciuni!”

În tine e viața ce învinge mormântul,
Puterea ce-a rupt al iadului lanț,
Tu porți în suflet iubirea și Cuvântul
Ce face-un pustiu să devină un dans.

Nu ești trecutul, nici frica de mâine,
Ești planul sfânt scris de Dumnezeu,
Ești crinul ce înflorește în tăcere
Sub roua Duhului din cer mereu.

Tu ești mai mult decât crezi — o făptură
Nouă, curată, născută din har,
O stea în noapte, un glas de speranță,
Un templu sfânt, nu lut în zadar.