În această frământare,
groaznică, după cum vezi,
vreau să-ți pun o întrebare:
— Tu de ce te-ngrijorezi?

Nu vezi că lumea se zbate
plină de gânduri pustii,
însă nimenea nu poate
spune mâine ce va fi?

Poate ești la strâmtorare,
și nu știi ce vei mânca...
Însă, Cine dă mâncare
și hrănește vrabia?

Mii şi mii de păsărele
oare ar mai ciripi,
de n-ar şti că şi de ele
Dumnezeu se va-ngriji?

Când în pieptul tău se zbate
vântul îndoielilor,
vine Domnul să-ţi arate
haina ghioceilor.

În cămăşi catifelate,
nici nu torc şi nici nu ţes,
dar cu câtă maiestate
prin zăpada rece ies!

Când îngrijorări nebune
bat să-ţi spargă inima,
vine Dumnezeu şi-ţi spune:
„Uită-te la Mâna Mea!”

El în Mâna Lui ne ţine,
El e Marele Păstor,
și-n prezentul cu suspine,
și-n slăvitul viitor.

Deci, când vin întunecate
grijuri şi-ndoieli mereu;
Te întreb: Stăpân pe toate,
cine-i? - Tu sau Dumnezeu?