Cândva, slăvitul Creator,
ți-a dat un vis strălucitor,
un vis de-o altă Țară;
Şi te-ai umplut atunci cu dor,
s-ajungi acasă în pridvor,
cu flori de primăvară.

Ai fost ales ca vistier
al unui vis plin de mister,
de glorii şi mărire:
Din lumea celor care pier,
să vezi o scară pân' la Cer,
la prag de nemurire.

Ce har, s-auzi aici foşnind
în cete îngerii suind
spre zările divine...
Şi-apoi, pe scara de argint,
cu pas domol parcă plutind
să vină iar la tine!

Nu spune că-a fost în zadar
Lumina scării de cleştar
și Ţara cea frumoasă...
Trăieşte-ţi visul de hoinar,
Isus e Scara, mergi prin har
la Dumnezeu acasă.