În noaptea nopţilor de chin
De-ar fi un ceas de cer senin,
Aş spune că s-a meritat
Să stau în lanţu-ntunecat
Doar ca să gust măcar puţin
Din cerul înstelat.

În iarna iernilor de frig,
După ce-am stat în ger covrig,
Mi-ajunge să văd un cocor
Al primăverii vestitor,
Şi-mi vine-atunci să sar, să strig,
Că-aşa mi-era de dor...

Şi-n viaţa noastră de nevoi:
Răbdăm ce vine peste noi;
Căci Dumnezeu ne-a dat cuvânt
De siguranţă-n legământ,
Că-i viaţă, viaţă de apoi,
Dincolo de mormânt.