Omul suferinței grele,
Doamne Tu ai fost cândva,
Când pe dealul suferinței,
Ai urcat cu-o cruce grea.

Cât de multă bunătate,
Doar la Tine am văzut,
Ne-ai săpat în ale Tale,
Palme... suferind tăcut.

Ai răbdat Tu răni cumplite,
Când din Tine s-a vărsat,
Sânge sfânt sus pe Golgota,
Când Tu ne-ai răscumpărat.

Fiecare picătură,
Scump-a fost... va rămânea,
Căci Tu Doamne ești Cel veșnic,
Tu și-Mpărăția Ta.

Ai răbdat și răni de bice,
Fără milă ce-au lovit,
Și cununa cea spinoasă,
Fruntea ce ți-a-ngăurit.

Ai răbdat ocara lumii,
Pietrele ce te loveau,
De pe margini din mulțime,
Mâini murdare ce-aruncau.

Ai răbdat o grea trădare,
Când acei din jurul Tău,
Te-au vândut cu ușurime,
Fiule de Dumnezeu.

N-au crezut că Tu ești Rege,
Nici că esti mare-Mpărat,
Ți-au făcut doar nedreptate,
Pe nedrept te-au judecat.

O, ce jertfă, mai măreață? ,
Niciodat nu sa văzut,
Să lași slava Ta divină,
Numai Tu Doamne-ai putut.

Numai Tu de buna voie,
Mâinile ți le-ai întins,
Când în lupta cea cu moartea,
Pe Golgota ai învins.

Ai învins... s-avem azi viață,
Și iertare de păcat,
Ai învins... s-avem azi harul,
Cel Dumnezeiesc... bogat.

Ai învins... s-avem și pace,
Vindecare să ne dai,
Să avem calea deschisă,
Sub lumina Ta spre Rai.

Nimeni Doamne, niciodată,
Mulțumiri nu-ți poate da,
De la începutul lumii,
Cea mai mare-i... jertfa Ta.

Ea și astăzi este vie,
Pomenită de creștini,
Ce au înțeles că viața,
Este pentru pelerini.

Vrednici nu suntem de Tine,
Dar știm Doamne... pentru noi,
Ai băut întreg paharul,
Ca să nu fim astăzi goi.

Plini de Tine înainte,
Vom privi luptând mereu,
Cum pe dealul Căpățânii,
Ai luptat și Tu din greu.
Amin