Tăria mea din orice vreme,
E numai Tatăl Dumnezeu,
El m-a salvat de la robie,
S-ajung și eu în Raiul Său.

Mi-a arătat spre cer o cale,
De mână sunt pe ea purtat,
Mă ocrotește-n orice vreme,
Căci m-a iubit cu-adevărat.

Plăcerea mea este-n cuvântul,
Ce pentru mine l-a rostit,
Când desparțea întinse ape,
S-ajung și eu în infinit.

El mă ridică când prin vale,
Adesea eu mă prăbușesc,
Îl strâng în inimă întruna,
Îmi dă puteri când obosesc.

Mă desfătez în ascultare,
În ea îl simt pe Dumnezeu,
Îmi umple inima de doruri,
Să pot răzbate orice greu.

În voia Lui îmi este pasul,
El stă mereu de partea mea,
Am biruința-n încercare,
Chiar dacă-i uneori prea grea.

Iubirea cerului îmi este,
Un leagăn ce îl am când zbor,
În cântul ei mă-nalț întruna,
Iubind nu pot ca să cobor.

Cu aripi vii mă-mpodobește,
Căci e venită ea de sus,
Iubirea-i darul cel mai mare,
Adus pe cruce de Isus.

Tăria mea e Împăratul,
Cel mai puternic pe pământ,
A Lui e soarele și luna,
E Dumnezeu și-n locul sfânt.

Pe calea grea îmi stă-nainte,
Condus de El sunt eu mereu,
La cârma vieții mele-i Domnul,
Căci am un singur Dumnezeu.
Amin