Îți strâng în inimă cuvântul,
Când sfărâmat sunt eu de vremi,
S-aud cum glasul Tău îmi spune,
Copile drag... să nu te temi.

S-aud când vine încercarea,, , Cu tine Eu mereu voi fi",
Fără cuvântul Tău Isuse,
În viață doar aș rătăci.

Îl strâng mereu doar cu sudoare,
Nu vreau să fiu pus la pământ,
Când marea iar înalță valuri,
Să fiu vreau tare prin cuvânt.

El poate apele desparte,
Să trec ușor spre-al vieții mal,
În urma mea ca să rămână,
Furia cea din rece val.

Îl strâng în inimă căci Doamne,
Mi-e scut în încercarea grea,
Cuvântul este doar putere,
Și mie poate ca să-mi dea.

Chiar dacă va răni adâncul,
Chiar dacă vântul ar urla,
Eu teamă n-am căci am cuvântul,
El teama poate alunga.

El poate hrană să îmi fie,
Izvor de ape poate fi,
Mă trece iute de pustie,
Cuvântu-mi este-n noapte zi.

Îmi dă odihnă-n alergare,
Sfințit sunt eu de-al Tău cuvânt,
El mi-a zidit o temelie,
Să fiu statornic pe pământ.

Cuvântul Tău e-o bogăție,
O strâng mereu în viața mea,
Să pot să trec de ape tulburi,
Să le despartă ar putea.

De pace sfântă el mă umple,
Îmi dă credinț-al Tău cuvânt,
Să pot urca fără-ndoială,
E viu, e-adevărat, e sfânt.
Amin