Când cerul doar tace, ascultă-i tăcerea,
El vrea ca să-ți spună răbdare să ai,
În viscolul vieții, pe stâncă-n picioare,
Plin doar de iubire, mereu tu să stai.

Când norii se-adună să nu ai vre-o teamă,
Privire-ațintită în sus să o ai,
E vremea-ndurării de sus coborâtă,
Ce vrea să-ți arate un drumul căre Rai.

Când cerul doar tace, tu mergi înainte,
Căci El și-n tăcere lumină-ți va da,
Când el nu se-aude, îți dă biruință,
Tu stai neclintit ca să-l poți asculta.

Prin negura deasă străbate și harul,
Sub el să privești așteptând doar mereu,
Tăcerea e glasul de sus ce se-aude,
Când tace... -ți vorbește atunci Dumnezeu.

Când cerul doar tace el pace aduce,
Tăcerea-i un susur al glasului blând,
Răbdare aduce în grea încercare,
Și celui ce-ascultă... pe buze un cânt.

Aduce o liniște-a serii din urmă,
Căci vremuri din urmă noi astăzi trăim,
Ascultă tu cerul cum tace... tăcerea,
Nădejde aduce să nu ne oprim.
Amin