Izvorul fericirii mele,
Ești numai Tu sfinte Isus,
Tu-mi dai lumină printre stele,
În noapte când privesc în sus.
Ești pacea inimii străpunse,
De harul Tău Stăpân iubit,
În vremurile ce-s aduse,
De Tine Tu m-ai alipit.
Ești lacrima de fericire,
Ce curge-adesea pe obraz,
Ca să nu simt amărăciunea,
Ce o aduce un necaz.
Ești bucuria vieții mele,
Ce nu se poate măsura,
Mă-mbogățești cu har din ceruri,
Să pot simți iubirea Ta.
Ești mângâierea ce-nconjoară,
Adesea sufletu-mi zdrobit,
De lupta grea, de clipe-amare,
Și-atunci când este obosit.
M-alini cu raza de iubire,
Mi-e inima plină de ea,
O, Dumnezeul mântuirii,
Doar Tu ești alinarea mea.
Izvor de viață și iubire,
Ai fost, ești azi, vei rămânea,
Ești dragostea fără de margini,
Ce-a-nconjurat ființa mea.
De Tine teama stă ascunsă,
Ești Împăratul tuturor,
De har ceresc și de putere,
Ești Doamne nesecat izvor.
Amin