Prin furtuna vieții tale,
Când se-arată-n fața ta,
Să privești spre-albastra zare,
Și tu nu descuraja.

Vei vedea cum printre norii,
Mânioși ce-s adunați,
Se va coborâ o mână,
Norii vor fi alungați.

Chiar de va veni și noaptea,
Teamă să nu ai de ea,
Chemă numele ce poate,
Chiar și noaptea lumina.

Poate să-ți arate drumul,
Care duce-n răsărit,
Noaptea Lui i se închină,
El i-aduce un sfârșit.

Printr-o negura de ceață,
De vei trece... nu tăcea,
Cântă o cântare nouă,
Ceața o va alunga.

Cu puterea Lui divină,
Prin Duh sfânt va coborâ,
Gândurile încurcate,
El le poate limpezi.

El poate a ta povară,
S-o ridice chiar de-i grea,
Căci puterea peste toate,
Este toată doar a Sa.

El e începutul lumii,
Și al ei sfârșit va fi,
Nimenea nu e ca Domnul,
Nu îl poate-nlocui.

Orice-n față ți-ar apare,
Crede-n biruința Sa,
Prin credință El și ție,
Biruință îți va da.

El poate opri și lupta,
Visele-ți va împlini,
Crede doar și Lui slujește-i,
Calea îți va netezi.
Amin