Mai bine-o mână plină de odihnă,
Decât doi pumni zădarnic ce-s trudiți,
Căci truda este o deșertăciune,
Acei ce-s lacomi sunt de ea robiți.

Mai bine un sărac cu-nțelepciune,
Decât fără de minte-un împarat,
Săracul poate-oricând ca să domnească,
Bogatul va cădea fiind mustrat.

Mai bine-i într-o casă ce-i de jale,
Decât în cele care vor sfârși,
În noaptea lungă, cea fără de capăt,
În care plâns va fi, vor chinui.

Mai bine-n cercetarea de sub ceruri,
Decât în fericiri ce vor pieri,
Căci Domnul celui ce păcătuiește,
Îi dă agoniseala zi de zi.

Mai bine-n ascultare de mustrare,
Decât în haina cea de răzvrătiri,
Mustrarea îți dă chipul de sub soare,
Îți dă mireasma veșnicei iubiri.

Mai bine e sfârșitul unui lucru,
Decât un început ce-i trâmbițat,
Mai bine bun la suflet decât omul,
Ce este totdeauna îngâmfat.

Să luați învățătura, și în teamă,
Mereu de Dumnezeu doar voi să fiți,
Păziți porunca Lui... e datoria,
A celor ce vor fi la cer răpiți.

Căci Domnul va aduce orice faptă,
La marea judecată ce va fi,
Și peste cea-n ascuns înfăptuită,
Lumina Lui de sus va străluci.
Amin