Când Tu ești Doamne lângă mine,
Ce-i greu... nu poate greu a fi,
Când simt prezența Ta divină,
M-avânt mai mult... spre-o mare zi.

Când mâna Ta mă însoțește,
Pe-adânc de vale când suspin,
Mi-e gândul doar spre cele sfinte,
Căci sunt în viață pelerin.

Când glasul Tău din nou mă strigă,
Nu pot să nu privesc în sus,
Blândețea lui mă copleșește,
Căci minunat ești Tu Isus.

Iubirea Ta spre cer m-avântă,
Eu înapoi să nu privesc,
În fața mea stă numai cerul,
Spre el aici... eu mă grăbesc.

Când Tu ești Doamne lângă mine,
Nici norii parcă grei nu sunt,
Mereu e numai primăvară,
În pasul meu pe-acest pământ.

Un soare-n calea mea străluce,
Ești numai Tu, e harul Tău,
Te văd pe Tine Doamne-n toate,
Căci doar prin Tine sunt și eu.

Atunci când Duhul Tău coboară,
Mă pierd în visele spre Rai,
În ele Tu ești lângă mine,
Vre-o dat uitării nu mă dai.

Tu nu întârzii împlinirea,
Eu cred făgăduința Ta,
Biruitor îmi este drumul,
Pe-oriunde-aș trece... m-aș afla.

Când Tu ești Doamne lângă mine,
Vre-o teamă n-am, pasu-mi grăbesc,
Căci vreau a te-ntâlni pe Tine,
Să-ți spun ce mult eu te iubesc.

Te simt mereu atât de-aproape,
Ființa mea n-ai părăsit,
Tu ești iubirea-ntruchipată,
Care mă face neclintit.

Privesc spre Golgota... la cruce,
Văd bunătatea ce-ai avut,
Azi drumul greu îl netezește,
În lupta mare-mi este scut.

Ce minunat să știu că-n toate,
Alături Tu-mi vei rămânea,
Să pot sub greul crucii mele,
Pe urma Ta... mereu urca.
Amin