Aștept să treacă seara vieții,
Prin arșiță sunt azi condus,
Îmi dă ea chipul Celui care
De mine El nu stă ascuns

Aștept o clip-a revederii,
E-aproape... însă pân-atunci,
Urc dealul suferinței mele,
Pe o cărare dintre stânci.

Mă însoțește plânsul care
Mă mistuie adânc de dor
Dar nu opresc în alergare,
În fața mea se-așterne-un zbor.

Cu aripi frânte de durere
Înalț un cânt... un imn ceresc
Căci printre dorurile mele
Este un dor... Dumnezeiesc.

Aștept să treacă visul care
Spre împlinire mi-e grăbit,
Să las în urmă amintirea,
În care doar am suferit.

M-așteaptă numai bucuria,
Nădăjduiesc să o găsesc
În locul unde eu și pacea,
Și liniștea o să-ntâlnesc.

Privirea-mi plina-nlacrimată,
Nu poate ea aici clipi,
Nu vreau să pierd o înălțare,
Și pentru mine ce va fi.

Ea este dincolo de vremea,
Ce stă-ntr-e mine și Isus
Ce minunat va fi în ceruri,
Fără de soare cu apus.

Aștept să treacă toamna vieții,
În ochii Lui să mă găsesc
După o noapte îndelungă,
Lumina sfântă o zăresc.

La țărm privesc cum ea răsare
Privirea-mi alipesc de ea
E vie... e... strălucitoare,
Cum printre nori răsare-o stea.

În urmă timpuri de durere,
Stau părăsite în suspin
Căci nu mi-am despărțit privirea,
De locul cel înalt... divin.

Aștept să treacă vremea vieții,
Iubirea vreau să-mi întâlnesc,
În clipa revenirii Sale
A Mirelui... Mielul ceresc.
Amin