Mă proștern la cruce,
Vreau sa-mi cer iertare,
Inima-mi suspină,
Liniște nu are,
Ochii nu văd cerul,
Stau doar aplecați,
Mă apasă vina,
Celor ce-s uitați.

Mă proștern la cruce,
Vin azi cu căință,
Știu că doar la Tine,
Totu-i cu putință,
Dragostea-ți divină,
Doar prin Duhul sfânt,
Azi mă cercetează,
Vinovat eu sunt.

Mă cobor în vale,
Unde-i umilința,
Doar în umilință,
Este pocăința,
Tu ascultă-mi ruga,
Glasul înălțat,
Iartă-mi făr' delegea,
Și al meu păcat.

Dă-mi a Ta odihnă,
Să nu cad în vale,
Să privesc spre Tine,
Să nu merg agale,
Să fie mai iute,
Alergarea mea,
Doamne... Tu pe mine,
Nu te mânia.

Mă proștern la cruce,
Vina mă apasă,
Vrea să strig mai tare,
Doamne... nu mă lasă,
Ușurează-mi gândul,
Și povara grea,
Mai ușor să-mi fie,
În urcarea mea.

Vântul azi ma poartă,
Fluturat eu sunt,
Între cerul veșnic,
Și între pământ,
Nu mă da uitării,
Sfinte Dumnezeu,
Rămâi lângă mine,
Lângă Tine... eu.
Amin