Nu secați a mele lacrimi,
Plângeți azi mai mult de dor,
Simt mereu o mângâiere,
Când mă-nalț cu voi în zbor.

Nu v-ascundeți după zâmbet,
Mă cunoaște Dumnezeu,
Fața-mi șterge a Sa mână,
Pentru El nu este greu.

Nu secați în încercare,
Este-n ceruri cineva,
Care poate încercarea,
Să oprească... și a mea.

Nu vă-ngrijorați voi lacrimi,
Inima ce mi-ați cuprins,
Bucurie-mi este Domnul,
Doru-n mine a aprins.

Nu secați nici în pustie,
Mă voi adăpa din voi,
Mi-ați fost totdeaun-alături,
Și-n necaz și în nevoi.

Nu plecați de lângă mine,
Prietene mi-ati fost mereu,
Când am ochii plini de lacrimi,
Se coboară Dumnezeu.

Nu secați în vremi din urmă,
Doar puțin mai este-acum,
Mai rămâneți lângă mine,
Pân-la capătul de drum.

De dureri nu ve-ți mai curge,
Ve-ți fi doar de bucurii,
Când se va sfârși calvarul,
Voi păși în veșnicii.
Amin