Stă la ușa ta sfințirea,
Bate tare... ne-ncetat,
Tu deschide-ndată ușa,
Darul ei este curat,
După ea neprihănirea,
Stă grăbită a intra,
Dar și mila... bunătatea,
Vor o haină alb-a-ți da.

Nu mai zăbovi o clipă,
Inima ca să le dai,
Căci o inimă curată,
Va ajunge ea în Rai,
Calea-i este netezită,
Luptele va birui,
Harul Său este puterea,
Ce nu poate obosi.

Stă la usa ta iubirea,
Însoțită-i ea de sus,
De o pace negrăită,
Cum o poate da Isus,
N-o lăsa în așteptare,
Ușa tu deschide-ndat,
Vrea să-ți dea și ție pace,
Harul ei este bogat

Vrea să-ți dea eliberare,
Nu te mai îngrijora,
Se va îngrijiri de tine,
Domnul cu oștirea Sa,
Însă tu deschide-i ușa,
Vei vedea ce minunat,
Să ai pace-ntotdeauna,
Și în zori, și pe-nserat.

Stă la ușa ta azi Domnul,
Mântuire vrea să-ți dea,
Tu deschide și primește-L,
Să aștepte nu-L lăsa,
Vrea în viața ta să intre,
Să îți dea doar bucurii,
Lasă-le să intre-ndată,
Să n-ai parte de pustii.

De-și va-ndepărta de tine,
Mila care bate-acum,
Va sfârși doar în pieire,
Pasul tău pe-al vieții drum,
Îndurarea Lui e mare,
Bate azi la usa ta,
Nu mai zăbovi... deschide,
Sufletul a ți-l salva.
Amin